Bine de stiut

Notiuni elementare de prim ajutor pe munte :

Sursa informatii : Clubul Turistic Ecologic "Roza Vanturilor"

In primul rand, cand suntem confruntati cu o urgenta a carei gravitate ne depaseste, este important sa chemam cat mai repede ajutoare. Pentru chemarea echipei Salvamont se va apela direct Dispeceratul National Salvamont la numarul de telefon 0725.826.668 (0Salvamont) sau dispeceratul local al zonei in care ne aflam. Se poate suna si la numarul unic de urgenta, 112.
Este important sa comunicam:
- locul unde ne aflam
- ora la care a avut loc accidentul
- numarul accidentatilor
- posibilitati de acces
- starea vremii
- o descriere succinta a leziunilor si gravitatii lor

Urgentele traumatice
In cazul plagilor, hemostaza (oprirea sangerarii) se face intotdeauna prin presiune directa cu o compresa sterila pe plaga, niciodata prin legarea cu garoul.
Imobilizarea entorselor se va face cu fasa elastica, membrul lezat va fi tinut ridicat, se vor aplica comprese reci.
Fracturile se imobilizeaza primar prin improvizarea de atele din echipamentul pe care il avem asupra noastra (de exemplu betele de trekking), se va prinde obligatoriu o articulatie deasupra si una dedesubtul focarului de fractura.
In cazul leziunilor grave produse prin cadere, in care exista suspiciunea unui traumatism de coloana vertebrala, nu vom incerca sub nici o forma miscarea sau transportarea victimei, ci vom astepta sosirea echipei Salvamont.
In cazul in care victima este in stare de inconstienta, se vor evalua pulsul si respiratia, in cazul absentei acestora se vor executa manevre de resuscitare cardio-respiratorie pana la sosirea echipelor de interventie.

Hipotermie
In cazurile de hipotermie, se va incerca pe cat posibil incalzirea victimei prin acoperire cu folia de supravietuire si/ sau sac de dormit, administrarea de lichide calde.
Se asaza victima intre doi salvatori, astfel incat pieptul unuia sa fie in spatele victimei, iar al doilea cu spatele in pieptul victimei.

Degeraturi - in raport cu gravitatea lor, sunt 4 grade:
I- se inroseste zona, mancarime suparatoare
II si III - apar vezicule cu continut clar sau sanguliolent
IV cangrena uscata - amputarea
In cazul degeraturilor grave nu se va incerca niciodata incalzirea brusca a extremitatilor afectate prin imersiune in apa fierbinte.

Arsuri solare
Pentru evitarea arsurilor solare vom aplica intotdeauna pe tegumente creme cu factor mare de protectie.
In cazul in care acestea deja s-au produs, vom aplica pe tegument lotiuni calmante (ex. Bioxiteracor spray).
Sub nici o forma nu se va recurge la leacuri babesti cum ar fi aplicarea de iaurt, spirt, etc.

Insolatia
In cazul expunerii la soare puternic, poate aparea si insolatia, o afectiune grava ale carei simptome sunt: stare acuta de oboseala, dureri puternice de cap, varsaturi, deshidratare, stare de apatie pana la pierderea cunostintei cauzata de edemul cerebral, coma.
In caz de insolatie, victima va fi acoperita, pe cap vor fi puse comprese reci pentru diminuarea edemului cerebral, se va rehidrata, se vor administra medicatie antiinflamatorie si diuretice slabe, se vor inlatura hainele stramte.

Hemoragia - tipuri:
- arteriala - rosu aprins - in jeturi
- venoasa - rosu inchis - se scurge continuu
- capilara - mai putin abundenta - picaturi
Simptome: ameteli, vajaituri de urechi, agitatie, senzatie de sete, puls 100 - 120 batai/ minut.
Prim ajutor: oprirea curgerii sangelui provizorie prin pansament compresiv, pe rana, aplicarea garoului.

Muscatura de vipera - in 5 ore, victima moare din cauza coagularii sangelui. Prim ajutor:
- victima se culca si se incearca linistirea ei
- se scot accesoriile de la maini
- se aplica in primele doua minute 2 garouri ( unul deasupra si celalalt sub muscatura)
- incizie in zona ranita, se scoate veninul
- relaxare totala – victima nu trebuie sa se miste
- injectare intramusculara a serului specific antiviperin
Se interzice: mobilizarea inutila, agitatia, fuga pentru ca grabesc procesul. A nu se consuma alcool .

Asfixia - se poate produce in timpul avalanselor, in pesteri neaerisite etc. Accidentatul va fi scos repede si i se vor curata gura si narile, dupa care i se va face respiratie artificiala (gura la gura).

Febra musculara - se manifesta la 24 - 48 de ore dupa un antrenament solicitant sau munca fizica sustinuta. Se caracterizeaza prin dureri musculare, sensibilitate locala, usoara crestere in volum a segmentului corespunzator grupelor musculare implicate si, cel mai suparator, reducerea capacitatii de antrenare.
Se recomanda administrarea unei aspirine si a unui calciu inainte cu 2/3 ore de efectuarea efortului.

Intoxicatie alimentara - se manifesta prin greturi, varsaturi, convulsii, dureri abdominale.
Se indica provocarea varsaturilor, iar bolnavul are nevoie de repaus si de lichide.

Intoxicatia cu ciuperci - se produce cand se consuma ciuperci otravitoare. Se va incerca provocarea varsaturilor, dupa care victima va fi transportata de urgenta la spital.

Lesinul
Se culca bonlavul intr-un loc racoros, i se desfac hainele, cureaua si tot ce stanjeneste circulatia. Se stropeste cu apa rece pe fata si pe corp si i se da sa inspire amoniac sau otet.

Rosatura - se dezinfecteaza, se aplica pansament steril, iar in cazul unei infectii se aplica unguent sau antibiotice.

Traznirea
Respiratie artificiala, in cazul in care victima isi pierde cunostinta. Se aplica pansament steril pe plagile provocate de traznet si se administreaza alcaline (bicarbonat de sodiu - o lingurita la 250 ml de apa), ceai si se transporta victima la spital.

Trusa de prim-ajutor va contine:
1. Medicamente de uz intern
- analgezice (medicamente pentru combaterea durerii): aspirina (de preferinta efervescenta), algocalmin, paracetamol, antiinflamatoare (paduden, nurofen, etc.)
- medicamente digestive: antiacide (Dicarbocalm, Rennie, Maalox), antiseptice ale tractului digestiv (Furazolidon), antidiareice (Imodium, Smecta), medicatie impotriva indigestiei (Triferment)
- glucoza tablete - sursa rapida de energie, pentru stari de hipoglicemie
- calciu efervescent - pentru cei cu carente de calciu
- medicatie antialergica (Claritin, Aerius) pentru cei cu probleme alergice

2. Medicamente de uz extern
- antiinflamator local (Voltaren Gel, Fastum Gel, Lioton Gel, BenGay)
- antibiotic local (unguent cu Tetraciclina)
- antiseptice locale (alcool sanitar, apa oxigenata, betadina)
- spray pentru calmarea arsurilor (tip Bioxiteracor)

3. Materiale adjuvante: comprese sterile, fasa din tifon, fasa elastica pentru imobilizarea entorselor, plasturi pentru acoperirea micilor plagi sau a zonelor de presiune aparute in timpul mersului, rola de leucoplast
Optional, trusa mai poate contine: o pereche de manusi sterile, pensa, seringa de unica folosinta, trusa extractoare de venin etc.

Folia de supravietuire - accesoriu foarte important in situatiile limita - se gaseste in diferite forme (de unica/ multipla folosinta sau tip sac). Nu este un foarte bun izolator termic, cum ar fi unii tentati sa creada, ci mai degraba opreste pierderea de caldura prin radiatie, care este mult mai mica decat cea prin convectie (prin aer), sau conductie (in contact cu solul).
Este indicata folosirea foliei peste sacul de dormit, deoarece direct peste corp tinde sa faca condens. Se mai constata o usoara incalzire datorata unui microefect de sera din cauza vaporilor de transpiratie si a dioxidului de carbon aflat intre folie si persoana acoperita.
Alte utilizari mai sunt – in cazul unui accidentat cu insolatie, pentru a crea o zona de umbra, pentru semnalizare prin efectul reflectorizant, pentru colectarea apei de ploaie etc.

Contuzii - sunt lovituri, deci traumatisme mecanice (apar de obicei prin lovire cu ceva sau de ceva tare), inchise (adica suprafata pielii e (aproape) intacta/ intreaga, fara sangerare vizibila (= fara hemoragie la exterior)), de regula ale partilor moi.

Escoriatia (julitura). Este julit stratul superior/ extern al pielii (stratul cornos sau tot epidermul) fara sa ajunga la vasele de sange => nu curge sange! (sau se vad doar "punctulete" de sange, nu "curge" efectiv).
Tratament: curatam rana (toaleta plagii) cu un dezinfectant (=antiseptic) sau apa si sapun, apoi pansam (vezi plagile, mai jos).

Echimoza (vanataia) este o infiltrare de sange sub piele, care se vede prin transparenta pielii. Apare dupa loviri pentru ca se rup micile vase de sange din/ de sub piele. Apare durere si o pata colorata rosu-violaceu. (in timp, ea isi schimba culoarea si intr-o saptamana dispare). Echimoza apare de obicei imediat dupa lovire, la locul acesteia, dar sunt cazuri cand apare mai tarziu (echimoze tardive), prin infiltrarea sangelui care vine din alta parte, din adancime, de exemplu de la o fractura.
Tratament: calmarea durerii, comprese reci, ungere cu Lasonil

Plagi. Sunt rani, deci traumatisme ale partilor moi, deschise. De regula este si o sangerare vizibila. Cauzele sunt de obicei mecanice: lovire cu/ in ceva (de obicei ascutit sau taios), numit agent vulnerant. Tot plagi sunt si ranile de la arsuri prin caldura si de la arsuri chimice. Nu sunt plagi ranile ce nu au aparut din cauze exterioare, cum sunt ulceratiile pe piele. Tratament:
1. curatarea zonei din jurul plagii (ca sa nu se poata (re)infecta rana propriu-zisa cand o dezinfectam pe ea):
- inmuiem un tifon steril (sau cel putin curat) in tinctura de iod, alcool sanitar sau chiar apa si sapun, il prindem cu o pensa si curatam de sange, pamant etc. zona, prin stergere, de la rana spre periferie, de mai multe ori. Atentie! Tinctura de iod si alcoolul nu este voie sa fie puse in rana !!!
2. curatarea plagii (toaleta mecanica): tamponam sangele din rana (daca curge), ca sa vedem ce e acolo cu un tampon (tinut cu pensa,daca avem), curatam rana de mizerii (pamant, nisip, fire de haine etc.)
3. dezinfectarea plagii (toaleta chimica): se face turnand solutiile (din abundenta, daca avem destul) direct din sticlute in rana sau cu un tampon de tifon steril imbibate in ele, intai cu apa oxigenata (nu perhidrol!!), apoi cu rivanol sau cloramina (sau si mai bine betadina).
4. pansarea: punem pe rana o compresa sterila de tifon (nu vata!!), deasupra punem un strat de vata (daca rana e hemoragica sau zemuieste), fixam cu leucoplast sau prin bandaj.
Principii pentru bandaj:
- sa acopere pansamentul pus pe rana
- sa nu fie nici prea larg, nici prea strans (exceptie cand se face intentionat pansament compresiv)
- sa fie facut cu grija, ca sa nu producem dureri;
- spirele se fac de jos in sus (de la periferie spre centru) si de la stanga la dreapta.
Tipuri de infasare
- circular: o tura peste alta
- spirala - o tura de fasa acopera partial (jumatate) pe cea dinainte
- "in 8"= spica (la articulatii - cot, genunchi)

Entorsa = leziune inchisa (deci fara rana la suprafata pielii) a unei articulatii, care a fost fortata sa faca o miscare/ deplasare exagerata (dincolo de limita normala, fiziologica), dupa care suprafetele articulare ale oaselor si-au revenit la pozitia normala. Prin urmare, oasele sunt la locul lor (altfel ar fi fost luxatie), dar in timpul miscarii fortate s-au intins/ rupt, partial sau total, ligamente sau capsula articulatiei.
Apar la orice articulatie, dar de obicei la glezna, la genunchi (la schi, prin cadere-rasucire), la articulatia mainii si degetului mare - prin cadere/ sprijin pe mana etc.
Ce se intampla la o entorsa?
Efecte imediate: rupturi partiale sau totale de ligamente si/ sau capsula articulara, hemartroza (se strange sange in cavitatea articulara)
Efecte secundare: vanataie (echimoza), edem (umflatura prin acumulare de lichid in tesuturi)
Efecte tardive: instabilitate articulara, blocarea articulatiei, pozitie anormala
Simptome/ semne: pocnitura (in momentul producerii, dar numai uneori), durere (imediata sau dupa 1-2 ore si spontan (stand, nefacand nimic) si la palpare (pipairea articulatiei) si la miscarea ei), incapacitate functionala relativa, tumefiere (umflatura), mobilitate anormala (la cele grave, cu rupturi de ligamente importante, articulatia permite miscari imposibile in mod normal).
Tratament: calmarea durerii, repaosul articulatiei respective, fasa/ bandaj elastic (nu prea stranse!), comprese reci si/ sau cu solutie gen Burov, drenaj postural.
Nu se maseaza zona afectata! Entorsele grave se imobilizeaza ca o fractura si victima trebuie sa ajunga la spital, la un medic specialist!

Luxatia = pierderea contactului normal intre oase. Ca si entorsa, luxatia se produce la o miscare fortata (dincolo de limitele normale) a articulatiei, dupa care nu se mai revine la pozitie normala. Evident, in timpul miscarii fortate s-au intins/ rupt, partial sau total, ligamente sau capsula articulatiei.
Simptome/ semne: durere violenta, pozitie/ aspect anormal al segmentului (la privire, la palpare), cu deformarea regiunii, echimoza (vanataie)
Intotdeauna comparam cu partea opusa ! Manevre blande!
Tratament: calmarea durerii, imobilizare (ca pe o fractura, dar in pozitia cea mai putin dureroasa, nu incercam sa o punem la loc sau sa-i schimbam pozitia in care este!), trimitere la spital (e mai urgent decat la o fractura!).

Fractura = intreruperea totala sau partiala a continuitatii unui os. Cum diagnosticam o fractura?
a) Semne de probabilitate: durere (vie, persistenta, localizata, de obicei "profunda", accentuata la palpare, la miscare activa si pasiva), nu se mai poate folosi respectivul membru, deformarea regiunii prin deplasarea capetelor rupte sau prin edem (umflarea regiunii), precum si prin scurtarea regiunii cauzata de incalecarea oaselor
b) Semne de certitudine: mobilitate anormala, crepitatii osoase (se aude/ simte frecarea capetelor osului), discontinuitate osoasa (la palpare se simte o intrerupere pe os, unde n-ar trebui sa fie).
In cazul in care se produce o fractura de coloana vertebrala subiectul NU SE MISCA si este indicat sa fie dus de urgenta la spital

Detalii privind imobilizarea
- atela sa nu jeneze si sa nu stanjenim circulatia sangelui
- la fracturi de membre, sa fie imobilizata si articulatia de deasupra si cea de sub fractura
- facem imobilizare la orice caz suspect de fractura, chiar daca nu suntem siguri ca e fractura. Certitudinea ca e sau nu e o da numai radiografia!
Cum imobilizam
- pentru membre: atele gonflabile sau Cramer, in cel mai rau caz de lemn bine invelite in ceva moale. In lipsa de atele, orice e bun, chiar crengi, bete de schi sau legarea de corp. Fixarea se face cu fase, batista salvatorului, haine, cordelina, fasii de panza
- pentru coaste: nu se imobilizeaza, cu exceptia voletului costal
- pentru clavicula: doua inele in jurul umerilor, legate la spate intre omoplati, ca sa traga umerii in spate
- pentru bazin: pus pe spate pe plan orizontal, legate picioarele unul de altul la nivel de coapse
- pentru fracturi de deget: miniatele

Reanimarea respiratorie si cardiaca - Etapele de baza ale tehnicii de resuscitare cardio-pulmonara (ABC-ul):
A. Eliberarea cailor aeriene
B. Restabilirea respiratiei
C. Restabilirea circulatiei

A (Airway) - Eliberarea cailor respiratorii. Se verifica si se elibereaza caile aeriene astfel:
- se face hiperextensia capului: apasand cu o mana pe frunte se impinge capul pe spate si cu cealalta mana ridicand barbia; aceasta manevra are rolul de a deschide larg caile aeriene superioare
- se face subluxatia mandibulei si se deschide gura
- se verifica daca exista corpi straini care obstrueaza caile respiratorii: proteze dentare, dinti cazuti etc. si se indeparteaza

B (Breathing) - Respiratia artificiala. Respiratia artificiala se face celor accidentati care au ajuns in stare de inconstienta. Respiratia artificiala se face energic, continuu, chiar ore in sir daca este nevoie, atat timp cat accidentatul respira sau ii bate, cat de slab, pulsul; ba chiar si in cazul unei morti aparente.
Metoda Sylvester: cel care face respiratia artificiala se asaza la capul bolnavului, cu fata la el; il apuca de incheieturile mainii, i le duce pe piept; i le apasa puternic pe torace, eliminand aerul din plamanii celui inconstient si apoi le desface brusc, lateral in forma de cruce, pentru a patrunde aerul.
Metoda Schafer: accidentatul se asaza pe burta, cu fata intr-o parte, cu un brat pus sub cap si celalalt intins pe langa corp. Cel ce da primul ajutor se asaza pe picioarele bolnavului si se sprijina in maini pe spatele lui, putin deasupra rinichilor; apoi apasa pe spate, ritmic si da drumul brusc coastelor din apasare; se fac aproximativ 15 asemenea miscari pe minut.
Metoda "gura la gura": victima fiind culcata pe spate pe un plan dur, cu capul in hiperextensie si gura mentinuta deschisa, salvatorul (in genunchi langa victima daca aceasta este pe sol sau in picioare daca e pe un pat) penseaza nasul victimei si, tragand aer in piept, se apleaca asupra victimei si, aplicand gura etans peste buzele victimei, expira cu putere 2-3 secunde; daca sunt prezente leziuni la nivelul cavitatii bucale, atunci aerul va fi insuflat prin nasul victimei, in timp ce gura va fi acoperita ermetic cu mana (aceasta fiind respiratia "gura la nas"). O respiratie eficienta determina ridicarea peretelui toracic. Tineti capul in hiperextensie cu barbia ridicata indepartand gura de la gura victimei si lasati ca toracele pacientului sa revina. Volumul de aer pe care il insuflam este mai important decat ritmul in care il administram.

C (Circulation) - Masaj cardiac: consta in compresii aplicate la nivelul sternului inferior:
- se plaseaza podul palmei la 2 degete superior de apendicele xifoid (cosul pieptului), iar cealalta palma deasupra acesteia
- cu coatele in extensie (bratele intinse) se comprima toracele cu putere, ritmic, cu o frecventa de 80-100 compresii pe minut
- la fiecare compresie, sternul trebuie sa se deprime cu 3-4 cm.
Pentru reanimarea cardiaca, accidentatul se asaza pe spate direct pe sol, cu picioarele mai sus decat restul corpului pentru ca sangele sa se scurga (natural) spre inima si cap. Victima este intinsa pe spate pe o suprafata dura, in aceeasi pozitie ca pentru respiratia gura la gura. Comprimati toracele (pieptul) victimei apasandu-l cu ambele maini si plasandu-va in laterala victimei. Plasati podul palmei la 1 - 2 cm de baza toracelui. Aplicati palma cealalta peste prima, trageti in sus degetele pentru a se obtine o puternica presiune numai pe podul palmei si impingeti in jos, pana la intinderea completa a bratelor, apoi mainile se retrag pentru ca inima sa se reumple cu sange. Se procedeaza in acest fel de 70 de ori pe minut pana cand accidentatul isi reia pulsul. Comprimarea trebuie sa fie ritmica si rapida, cu palma tot timpul in contact cu toracele (pieptul) victimei. Faceti 80-100 compresii/minut (o serie de 15 compresiuni dureaza 9-11 secunde). Faceti doua insuflatii la fiecare 15 compresiuni. Dupa un minut (80 compresii cel putin) va opriti si verificati pulsul timp de 5- 10 secunde. Continuati masajul cardiac si respiratia gura la gura pana la sosirea ajutorului medical.
Reanimarea facuta de doua persoane concomitent este mai eficienta: primul se va ocupa de respiratia gura la gura, introducand in gura accidentatului aer din plamanii sai, in acelasi ritm ca mai sus, iar al doilea va masa prin apasare cu palmele, asezate incrucisat una peste alta, treimea inferioara a osului stern, in jos, cu grija, puternic, dar nu fortat, pe cutia toracica pana cand aceasta se turteste cu 3 - 4 cm, pentru a pompa sangele din inima.

echipa de munte serpi

Cum se folosesc betele de trekking pentru a beneficia din plin de avantajele lor ?

                          Inca multi oameni vad betele de trekking lipsite de sens. ”Se poate si fara ele…”

Da, se poate, mereu s-a putut. Insa daca inveti sa le folosesti corect, te vor ajuta pe orice fel de teren, indiferent de inclinatie, obstacole sau vreme. Vor deveni un fel de prelungire a mainilor tale, un fel de extensie a ta.

Diferentele le vei sesiza imediat, atat in ce priveste siguranta, cat si din perspectiva medicala. Si nu vei mai porni in nicio drumetie fara sa le ai in dotare.

Insa nu-ti vom vorbi despre efecte, imbunatatiri si alte avantaje. Ti le-am prezentat deja. Eficacitatea lor o vei descoperi si fara ajutor, pe masura ce te obisnuiesti cu ele si cu modul de utilizare.

Atata timp cat le intrebuintezi in mod corect, vor actiona favorabil, usurand incarcatura rucsacului, dificultatea traseului, etc.

Betele de trekking se folosesc in pereche sau ajunge unul singur?

O prima dilema se refera la numarul lor… si daca ajunge doar unul…

De obicei, se vand in pereche, dar nu din considerente comerciale. Folosirea individuala poate reduce din stabilitate, ducand la dezechilibrarea in timpul mersului. Totodata, poate genera probleme la coloana vertebrala (scolioza).

Pe de alta parte, mainile si picioarele sunt in pereche si ele. Iar utilizarea corecta presupune alternarea in sincron a membrelor. Asadar, raspunsul este clar. Se vor folosi in pereche, nu singure.

Care este lungimea potrivita la betele de trekking?

Urmatorul pas are legatura cu modul in care se regleaza si este esential in privinta sigurantei in turele de hiking si trekking.

Pentru a profita din plin de potentialul lor, inseamna ca echipamentul:

  • Face fata tehnicii de mers;
  • Ofera protectieimpotriva miscarilor gresite;
  • Permite echilibrarea corpului;
  • Transfera din greutatea incarcaturii, etc.

In plus, lungimea trebuie sa corespunda cu statura, disciplina asociata (ski alpin / de tura, mers nordic, drumetii, etc.), inclinatia terenului. In caz contrar, ajustarea necorespunzatoare, poate provoca stres in brate, umeri, gat si coloana.

Reglarea pentru drumetii, in general

Pe trasee cu grad de dificultate scazut, fara obstacole semnificative si fara pante, reglajul se face destul de simplu. Pe terenul plat, varful trebuie sa calce perpendicular pe suprafata solului.

Tinand betele in mana, cu varful la picior, intre brat si antebrat se formeaza un unghi drept (de 90 de grade). Va fi si lungimea potrivita pentru majoritatea drumetiilor.

Reglarea pentru urcari si coborari

Daca itinerariul prezinta portiuni cu importante diferente de nivel, va fi nevoie de alte micireglaje:

Pe panta in sus

Lungimea se reduce cu 5-10 cm, facilitand tractiunea in brate. La urcare, nu trebuie sa te tragi in bete, ci sa te impingi in ele. Cu cat panta este mai abrupta, cu atat se vor scurta mai mult, pana se reduce solicitarea umerilor si le pastrezi pozitia naturala.

Pe panta in jos

De asta data, se prelungesc cu circa 5-10 cm fata de reglajul initial, in asa fel incat sa nu te oblige sa apleci trunchiul in fata. Mentinand verticalitatea corpului, vei avea si un echilibru mai bun. Nu trebuie sa exagerezi fortand segmentele peste linia care delimiteaza nivelul maxim, sau le vei rupe.

Traversarea pantelor

In situatii speciale precum traversarea unui versant, lungimea fiecarui bat se va adapta la relief. Cel din amonte va fi mai scurt, iar cel din aval mai lung.

Lungimea optima la betele telescopice

Nu toate betele de trekking telescopice se pot ajusta la fel de mult. Desi sunt extensibile, lungimea maxima poate varia. Prin urmare, pornind de la statura, cand le cumperi, te poti ghida dupa dimensiunea maxima:

  • Persoanele mai inalte de 180 cm, au nevoie de bete care se extind cel putin 130 cm;
  • Persoanele mai scunde nu vor intampina dificultati, toate fiind suficient de reglabile.

Lungimea optima la modelele fixe

Cine opteaza pentru variantele construite dintr-un singur segment, nu din mai multe, fara posibilitati de reglaj, se poate orienta dupa tabelul urmator:

Inaltimea utilizatorului

Lungime bete sugerata

< 155 cm

100 cm

155 – 170 cm

110 cm

170 – 180 cm

120 cm

> 180 cm

130 cm

Cat conteaza manerele si chingile?

Producatorii folosesc variate modele de manere, din diverse materiale, insa principalul aspectul care conteaza este sa fie ergonomice. Cu alte cuvinte, manerele trebuie sa se potriveasca asemeni unor manusi pe mainile utilizatorilor.

Ramane valabil si pentru curelele de incheietura.

Reglarea curelelor

Chingile nu sunt montate fara rost si totusi, inca se mai folosesc incorect. Dar ce presupune ”corect”?

Utilizarea nu este complicata. Trebuie doar sa introduci mana prin partea inferioara a curelei, apoi sa o tragi in jos si sa apuci manerul, tinand cureaua intre degetul mare si inelar. Procedura este la fel ca la betele de ski.

Ajustarea lungimii curelelor este de asemenea necesara, deoarece te vor ajuta sa-ti relaxezi mainile. In caz contrar, trebuie sa strangi mai tare manerul, ceea ce va tensiona musculatura bratelor si te va obosi.

Reglate corespunzator, chingile sunt suficient de stranse incat sa poata sustine greutatea incheieturii si podul palmei. Dar au si suficienta largime incat sa nu blocheze circulatia sanguina si sa permita indepartarea lor rapida.

Se poate si fara curele?

 Exista mai multe teorii. Potrivit experientelor avute, multi recomanda ca betele de trekking sa nu se utilizeze cu mainile infasurate in curele sau cel putin sa le mentii cat mai largi. Dar de fapt depinde de imprejurari.

De exemplu, daca traversezi o portiune abrupta si cazi, te vei regasi intr-o situatie periculoasa. Din instict, vei intinde mainile pentru a te sprijini. Daca acestea raman blocate in chingi (nu vei reusi sa te eliberezi), risti sa te accidentezi grav.

Iata de ce, este indicat ca la coborare, sa detasezi curelele. In cazul unui eveniment nefericit, vei avea mainile libere si nu te vei impiedica in bete. Iar daca se va intampla sa le scapi din mana, va fi usor sa le recuperezi. Doar urmezi aceasi directie.

Ce trebuie sa stii despre tehnica de mers cu betele de trekking?

Dupa toate aceste reglaje, considera-te gata de plecare. Bazele se aseamana cu tehnica mersului nordic. Pentru a profita din plin de insusirile acestor accesorii, respecta ritmul natural si alternant al membrelor inferioare si superioare.

In spatele tehnicii nu se ascunde nicio stiinta. Corpul uman este optimizat sa-si mentina stabilitatea in timpul deplasarii. Iar acest lucru este permis de evolutia simultana a mainii si piciorului opus.

Inca de la primii pasi, daca avansezi cu piciorul drept, greutatea corpului se va descarca pe bastonul stang si invers. In caz contrar, vei obosi mai repede, iar aspectele benefice vor ramane in anonimat.

Recomandari

Tehnica de baza nu ramane batuta-n cuie, ci se poate si personaliza in functie de”infatisarea” mediului extern:

  • La urcarile abrupte, incearca sa pui betele de trekking in fata ta, in acelasi timp. Te poti folosi de acest trucpentru a-ti conserva energia.
  • La coborarile cu inclinatie periculoasa sau pentru depasirea unui obstacol, pozitioneaza deodata ambele bete in fata ta. Sustinand toata greutatea, vei putea continua cuun salt… la propriu…

                                              Sursa : https://www.proalpin.ro/blog/betele-de-trekking-folosire-corecta/

                                                  Foto: www.trailspace.com , www.rei.com

echipa de munte recomandari-betele-de-trekking
reglarea-pentru-drumetii-betele-de-trekking-730x407
echipa de munte reglarea-curelelor-betele-de-trekking
× Suntem aici pentru tine!